Bucuresti - Biserica Domnita Balasa

 

In spatele superbelor lanturi de blocuri din centrul nou al capitalei se mai pastraza, bine ascunse de ochii oamenilor muncii, cateva ctitorii vechi bucurestene. Biserica Domnita Balasa este una dintre acestea si totodata ultima marturie a ceea ce aproape doua secole si jumatate au fost Asezamintele Brancovenesti.

Domnita Balasa, a sasea fiica a lui Constantin Voda Brancoveanu se casatoreste in anul 1708 cu banul Manolache Lambrino si primeste ca zestre terenurile si casele de zid din centrul Bucurestiului, pe malul Dambovitei, astazi in estul Pietei Unirii, pe atunci Mahalaua Prundului. Alaturi de sotul sau va ridica aici, in 1744, o prima biserica transformata ulterior in paraclis si care va fi daramata in 1871. 

Dupa 1745, ramasa vaduva, Domnita Balasa va ctitori pe domeniul de pe malul Dambovitei o biserica mare, cu hramul "Inaltarea Domnului" si un asezamant care includea o scoala si un azil. Scoala Domnita Balasa a functionat pana in 1898, predandu-se aici gratuit cursurile invatamantului elementar, in limba romana. Azilul  Domnita Balasa a fost menit sa adaposteasca oameni straini si saraci si a fost desfiintat abia dupa mijlocul secolului XX. 

Biserica mare si cladirile asezamantului vor fi reparate si completate de banul Grigore Brancoveanu in 1831 dar vor suferi numeroase pagube in timpul cutremurului din 1838. Ca urmare, sotia banului, Safta Brancoveanu va recladi din temelii biserica in 1842 si va construi pe aceleasi terenuri Spitalul Brancovenesc. Noua biserica va dainui doar pana in 1881 cand va fi din nou inlocuita din temelii cu edificiul pe care il putem vedea si astazi.

Constructia acestei biserici a durat din 1881 pana in 1885 si a beneficiat de o atentie deosebita si un proiect complex. Planurile de arhitectura au fost intocmite de Al. Orascu impreuna cu Carol Benesch si Hartman si avizate de Andre Lecomte du Nouy care in acea perioada se ocupa de "restaurarea " bisericii episcopale de la Curtea de Arges. Numeroase elemente decorative, mobilier si obiecte de cult au fost comandate la Paris, Munchen sau Venetia.

  

  

  

  

In curtea bisericii se afla o frumoasa statuie de marmura in marime naturala infatinsand-o pe Domnita Balasa tinand in mana actul de ctitorie a asezamantului. Pe soclul de piatra al statuii sunt inscrise numele mosiilor cu care a fost inzestrata biserica. Aceasta a fost realizata in 1881 de sculptorul Karl Storck

In stanga pridvorului bisericii se mai afla un mic monument ce stilizeaza un edificiu de cult, ridicat in 1883 pentru a aminti locul vechiului paraclis demolat in 1871. Pe soclul sau este sculptata o icoana a Botezului Domnului, hramul lacasului disparut.

  

  

In interiorul bisericii se afla doua morminte acoperite cu doua sculpturi, elemente deosebite intr-un lacas de cult ortodox. In nisa din dreapta odihneste Domnita Balasa, vegheata de un monument in marmura alba reprezentand Intristarea, realizat de sculptorul Ion Georgescu. In nisa din partea stanga este inmormantata principesa Zoe Brancoveanu, sculptura ce acopera mormantul infatisand-o sustinuta de un inger si avand la picioare o femeie care tine in brate un copilas.

  

 

Manastirea Barsana

Aceste fotografii sunt doar o completare a povestii anterioare despre biserica veche de lemn de la Barsana. Pe locul ramas gol aproape doua secole dupa mutarea ei in mijlocul localitatii se ridica astazi aceasta manastire de calugarite cu hramul "Soborul Sfintilor 12 apostoli".

Biserica veche de lemn de la Barsana

O biserica cu amintiri pierdute.
Detaliile deosebite ale arhitecturii in lemn a bisericii vechi de trei secole si frumoasa pictura interioara au contribuit la includerea acestui lacas in lista Patrimoniului Mondial Unesco. Alaturi de aceste mult admirate calitati, biserica are propria ei poveste. O istorie a unor evenimente pe care memoria le uita astazi mai usor decat in alte vremuri.

Biserica a fost construita in 1711 ca multumire pentru protectia in timpul Ciumei Mari din anul anterior. A fost inaltata atunci pe locul numit "Parul Calugarului" pe Valea Slatioarei de preotul Ioan Stefanca ajutat de fiul sau Gavril si de localnicii din zona.
Gavril va ajunge in anii urmatori episcop si va hotara, in 1739, mutarea bisericii pe Valea Izei, pe un platou alaturat localitatii Barsana unde o va transforma in schit. Pe acest platou exista atunci un cimitir aparut in urma luptelor cu turcii de la 1717.
In jurul anului 1780 calugarii vor parasi acest schit pentru a se indrepta spre o manastire din Neamt si biserica ramane parasita. Localnicii din Barsana vor hotara in 1795 mutarea ei in localitate pe Dealul Jborului in mijlocul unui alt cimitir in care erau ingropate victimele Ciumei Mici din 1742. Acesta este locul pe care biserica a ramas pana astazi.

Pe locul vechiului schit de langa localitate Barsana se inalta astazi o manastire noua de calugarite construita incepand din 1993. Nu se mai vede nimic din vechiul cimitir sau cladirile fostului schit, doar o troita de lemn aminteste de locul unde se afla vechea biserica.
Pe Dealul Jborului in centrul Barsanei aceasta din urma se afla astazi in mijlocul unei livezi de meri alaturi de urmele a zeci de morminte. Li se mai disting doar formele de pamant si bucati din crucile foarte vechi din piatra de pe care literele s-au sters demult.