marți, 24 martie 2009

Bucuresti - Casa Melik

Casa se afla undeva pe stradutele din jurul intersectiei Bulevardului Carol I cu Calea Mosilor, mai exact pe str. Spatarului la nr. 22. Are o varsta de mai bine de 250 de ani si este considerata cea mai veche locuinta din Bucuresti.
Fara a incerca confirmarea sau infirmarea acestei afirmatii, cu singuranta se poate spune ca este cea mai bine ingrijita locuinta veche din Bucuresti.
Admirand-o astazi e greu de spus cum arata atunci cand a fost construita si ce i-au adaugat si modificat interventiile si utilizarile ulterioare. A fost, rand pe rand, locuinta, azil, din nou locuita, depozit de muzeu si de 15 ani functioneaza aici Muzeul Pallady. A apartinut unor familii, comunitatii armene sau direct statului. A suferit reparatii, consolidari, restaurari, recompartimentari si amenajari in functie de utilizari, atat direct sub mana proprietarilor cat si sub cea a arhitectilor.
Astazi, intrega proprietate straluceste. Cladirea este curata si ingrijita, in interior, unde sunt adapostite colectii de arta, se pastreaza atmosfera unei locuinte care primeste oaspeti, gradina este amenajata si plantata, un adevarat parculet racoros pe timpul verii, pana si gardul arata ca este o casa cu stapan. La sfarsit de saptamana, in veranda inchisa de la etaj se tin cursuri de pictura pentru copii iar din cand in cand se organizeaza serate tematice.







De ce vorbesc atat de frumos? Pentru ca, desi nu ar trebui, ma mira, ma mira faptul ca in Bucuresti se poate avea grija si doar de o simpla casa, si doar de catre institutii ale statului, si doar pentru o functiune ca cea de muzeu. Nu e vreun palat al capitalei ,arhitectura ei nu iese cu absolut nimic in evidenta, nu margineste nici un bulevard reprezentativ, nu a avut proprietari importanti, nu s-a semnat nimic de o insemnatate istorica inautru si nu a murit nici o personalitate (e drept, cladirile cu astfel de calitati sunt mult mai predispuse capacitatii distructive umane). Ma indoiesc insa ca toata aceasta grija i-a fost acordata pentru calitatea sa de monument istoric, pentru valoarea dovedita de vechime, pentru cea de marturie a unui tip de case mici boieresti in capitala, pentru elementele de arhitectura traditionala romaneasca pe care le pastreaza, pentru compartimentarea aproape nealterata sau pentru valoarea colectiei de arta donate pentru a fi adapostita in acest spatiu. O fi de vina scepticismul meu bine cultivat dar stiu ca asemenea calitati sunt mult prea usor de calcat in picioare, mai ales in centrul capitalei. Imi raman astfel cateva variante pentru justificarea unui asemenea caz, astazi fericit: construirea initiala intr-o zodie extrem de favorabila, un sacrificiu de sange (cel putin un cocos mare) in fundatie sau vreo vraja de trecere undeva in zona portii de acces.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu