joi, 16 iulie 2009

Bazna - o statiune prea veche

Bazna este cunoscuta de trei secole pentru apele sale minerale cu bune calitati terapeutice iar statiunea a fost construita incepand din 1850. In jurul anilor 1900 era foarte frecventata si apreciata de transilvaneni.
 

 

Astazi, principalii vizitatori sunt pensionarii veniti la tratament dar care ocupa doar o foarte mica parte din dotarile pe care le are statiunea. Cu doua sau trei exceptii, pavilioanele si vilele existente sunt goale, nefolosite, insalubre si ameninta sa cada pe cainii si pisicile care se mai incumeta sa se adaposteasca de ploaie intre zidurile lor. Un hotel si cateva vile au fost insa reamenajate si ofera toate serviciile pentru o vacanta sau doar un sfarsit de saptamana foarte placut astfel incat zona incepe sa fie cautata de brasoveni, sibieni sau clujeni care apreciaza linistea locului.
Eu am apreciat in primul rand spiritul grijuliu strangator al romanului de care nu se dezmint nici locuitorii de aici. Mai exact, chiar daca sunt vechi si nu mai avem de ce sau cum sa le folosim, chiar daca s-au stricat demult si nici prin cap nu ne trece sa le reparam, cu gandul ca om face la un moment dat ceva cu ele, noi strangem cu sarg tot felul de lucruri pe care le ascundem bine in locuri dosnice si de care uitam a doua zi. Dupa o vreme ne ies in cale si ne miram ca mai exista, nu ne mai amintim la ce am fi vrut sa le folosim si le mai lasam la locul lor un pic.
Datorita acestei calitati bine cultivate a oamenilor de pe aici si dintr-o lipsa totala a vreunui spirit distrugator am gasit la Bazna majoritatea constructiilor (daca nu chiar toate) pe care le-a avut statiunea inca de la inceputurile sale. Trecand peste vilele de inceput de secol trecut si pavilioanele pentru bai ceva mai recente, am dat peste doua constructii mai speciale, un strand foarte vechi si un cinematograf.
 

 

Daca nu reuseam sa ma uit in interior, strandul asi fi fost convinsa ca este orice altceva. Este de dimensiuni mici si are forma dreptunghilara cu patru turnuri de colt, intrarea pe centrul laturii dinspre faleza si inca o anexa pe una din laturile scurte. In partea opusa intrarii se lipeste de o stanca. Vazandu-l din exterior m-asi fi asteptat sa vad si minim o turla inaltandu-se in centru ca intr-o manastire miniaturala construita din lemn de copii in mijlocul padurii.



Cinematograful strajuieste faleza destinata promenadei. Panta fiind destul de accentuata, doua randuri de scari asigura accesul la sala de spectacole a carei intrare este constituita de o larga terasa, acum acoperita cu o vegetatie haotica si populata de o fauna incerta.
Incadrate de un hotel gigantic recent renovat si amenajat si de cateva pensiuni amenajate tot in ultimii ani, aceste locuri parasite isi au oarecum farmecul si romantismul lor, cel putin cat timp vremurile sunt ingaduitoare cu ele.

3 comentarii:

  1. Am citit fiecare articol pe care l-ai postat...sperand ca poate, poate ai descoperit un loc vechi, candva bogat si fericit, sfintit de omul zilelor noastre. Dar nu, noua ni se potriveste saraca tara bogata.

    Si poate, totusi - cumva, candva, undeva - vom aduce si la noi raiul lui Hundertwasser. Noi inca mai cautam:)

    Felicitari pentru blog! Pe de-antregul :) Andreea

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult.

    Eu sper ca nu ne plac lucrurile asa cum sunt ci doar ne-am obisnuit sa nu le vedem si sa nu ne gandim la ele. Oricum, cat timp aceste locuri mai exista si oameni inca traiesc pe aici mai e loc de idei si solutii, fie ele vechi sau noi.

    Mai caut si eu :) si locuri si idei si solutii.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos articol ..mi-a placut poate si din cauza ca sunt nascut si crescut la bazna .
    bravo

    RăspundețiȘtergere