vineri, 8 ianuarie 2010

Biserica veche de lemn de la Barsana



O biserica cu amintiri pierdute.
Detaliile deosebite ale arhitecturii in lemn a bisericii vechi de trei secole si frumoasa pictura interioara au contribuit la includerea acestui lacas in lista Patrimoniului Mondial Unesco. Alaturi de aceste mult admirate calitati, biserica are propria ei poveste. O istorie a unor evenimente pe care memoria le uita astazi mai usor decat in alte vremuri.



Biserica a fost construita in 1711 ca multumire pentru protectia in timpul Ciumei Mari din anul anterior. A fost inaltata atunci pe locul numit "Parul Calugarului" pe Valea Slatioarei de preotul Ioan Stefanca ajutat de fiul sau Gavril si de localnicii din zona.
Gavril va ajunge in anii urmatori episcop si va hotara, in 1739, mutarea bisericii pe Valea Izei, pe un platou alaturat localitatii Barsana unde o va transforma in schit. Pe acest platou exista atunci un cimitir aparut in urma luptelor cu turcii de la 1717.
In jurul anului 1780 calugarii vor parasi acest schit pentru a se indrepta spre o manastire din Neamt si biserica ramane parasita. Localnicii din Barsana vor hotara in 1795 mutarea ei in localitate pe Dealul Jborului in mijlocul unui alt cimitir in care erau ingropate victimele Ciumei Mici din 1742. Acesta este locul pe care biserica a ramas pana astazi.





Pe locul vechiului schit de langa localitate Barsana se inalta astazi o manastire noua de calugarite construita incepand din 1993. Nu se mai vede nimic din vechiul cimitir sau cladirile fostului schit, doar o troita de lemn aminteste de locul unde se afla vechea biserica.
Pe Dealul Jborului in centrul Barsanei aceasta din urma se afla astazi in mijlocul unei livezi de meri alaturi de urmele a zeci de morminte. Li se mai disting doar formele de pamant si bucati din crucile foarte vechi din piatra de pe care literele s-au sters demult.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu