Sinaia - vila si capela Stirbei

Domeniul Stirbei era unul dintre cele mai frumoase din Sinaia. Cel putin asa se povestea la inceputul secolului trecut. Pana astazi s-a mai scris insa putina istorie si nu una dintre cele mai ingaduitoare cu astfel de lucruri.
Am suprapus cateva descrieri vechi peste situatia de anul acesta si a rezultat un tablou jalnic.
La sosea, pe latura opusa primariei, se desfasura o linie de brazi in spatele carora era amenajat un mic lac cu alei pentru trasuri pe ambele parti. Peste acestea s-a construit marele hotel Montana. Urma vila, care s-a pastrat fiind utilizata de administratia publica locala, cu frumoase trepte flancate de sculpturi, terasa acoperita marginita de doua turnuri-foisor si doua aripi simetrice. Daca intrega curte si deschidere la sosea i-au fost complet blocate de hotel, in ultimii ani s-a construit pe latura de sud si un contemporan complex comercial cu restaurant, terasa si centru de inchiriat echipament sportiv. In spatele vilei se intindea un parc natural, loc ideal pentru cladirea si traseul telecabinei care urca la Cota 1400 si a carei parcare se opreste abia in fatada vilei. In spatele acestei noi constructii, aproape sub linia firelor telecabinei, a ramas ascunsa intre copacii ramasitelor de parc capela domeniului, o constructie mica intr-un stil neoclasic simplu, a carei cruce a luat-o demult vantul.

Complet ascunse in dezvoltarea haotica si impertinenta a statiunii, descoperirea acestor vechi constructii ofera aceeasi satisfactie ca dezgroparea unor comori din jungle sau deserturi. Efortul isi are insa rasplata sa caci in spatele tuturor dreptunghiurilor lipsite de personalitate, aceste locuri au o eleganta si un romantism tacut pe care greu mai stim sa le modelam. La acestea se adauga si un aspect usor fantastic, ca din povestile copilariei, detaliu daruit doar cladirilor din zonele dedicate vacantelor, aproape niciodata permis in mediul urban.

Capela din parc a avut o soarta mai trista decat vila, nereusind sa i se atribuie nici un fel de functiune in ultimii 70 de ani. Se mai strang copii seara, loc pitoresc pentru asa ceva, doar ca au reusit sa roada toata pictura interioara, candva realizata de Gh. Tattarescu, si pardoseala in care au sapat niste frumoase gropi, sperand sa descopere comorile familiei (de parca familia nu avea ceva mai bun de facut cu ele). Zidurile nu au reusit sa le miste dar nici mult nu mai este. Oricum, ploaia, zapada si vantul i-au ajutat si au indepartat si decoratia exterioara. Blazonul din piatra se afla in interior, repozitionarea lui in structura zidului din jurul capelei salvandu-l de la vreo utilizare precum sprijin pentru cotete sau fundatie de gard.
Structura din lemn de pe fatadele constructiei era menita sa sustina o folie de protectie minima impotriva zapezii dar s-a dovedit mai utila pentru sanius. Schela de pe fatada principala indica cel putin un inceput de preocupare pentru restaurarea constructiei, asta daca nu a fost instalata de cineva care a pus gand rau tablei care inveleste cupola.

Toate constructiile din jur nu sunt interventii reversibile (poate doar complexul comercial si parcarea) dar cladirile vechi s-au pastrat si chiar fara pic de anturaj, asta le mai da sanse spre o soarta mai buna.